Cea mai mare parte din capacităţile energetice instalate sunt învechite, iar ineficienţa energetică este înaltă. Pierderile de energie (electrică şi termică) prin transmisie şi distribuţie au fost excesive în trecut şi sunt considerabile ca fiind considerabile şi în prezent, ceea ce afectează în mod nefavorabil eficienţa energetică a sectorului.
Pierderile de căldură la Chişinău şi Bălţi ajung până la 19-21%. Reducerea pierderilor de energie din reţelele energetice rămâne a fi o prioritate pentru sectorul energetic şi corespunde principiilor UE. Din cauza capacităţii limitate de generare a energiei în ţară, Moldova se bazează,în mare parte, pe importuri pentru nevoile sale energetice. Importurile constitue până la 90% din energia totală a Moldovei. Aceasta face ca Moldova să fie foarte vulnerabilă la întreruperi de livrare şi sporiri ale preţurilor în cadrul furnizărilor de energie din străinătate. Aceasta poate avea efecte semnificative asupra dezvoltării umane.
Distribuirea consumului de energie finală după sectoare în 2008 era dominată de sectorul rezidenţial (44,4 procente), sectorul transporturilor (23,5 procente), sectorul industrial (9,8 procente), sectoarele comercial şi instituţional (8,5 procente) şi sectorul agricol (3,6 procente). Distribuirea consumului de combustibil final după tip în 2008 a fost dominată de gaze naturale (41,7 procente), combustibil diesel (17,3 procente), electricitate (10,9 procente), benzină (10,5 procente), cărbune (8,3 procente), gaze naturale lichefiate (2,9 procente) şi lemne de foc (2,9 procente).
Republica Moldova are potenţialul să utilizeze o cotă mai mare de resurse regenerabile, inclusiv biomasa, energia solară, eoliană, hidraulică şi geotermală, acestea fiind gestionate prin Programul Naţional de Dezvoltare a Resurselor Regenerabile de Energie (2003-2010).
Impactul posibil al schimbării climei asupra sectorului energetic
Odată cu încălzirea globală, consumul de energie în sectoarele sensibile la climă se poate schimba.
Efectele posibile ale încălzirii, care ar putea fi relevante pentru Moldova, includ:
(1) diminuarea cantităţii de energie consumată în încăperile locative, comerciale şi industriale pentru încălzirea spaţiilor şi creşterea volumului de energie utilizat pentru răcirea spaţiului;
(2) diminuarea volumului de energie utilizat direct în anumite procese, cum ar fi încălzirea apei în spaţiile locative, comerciale şi industriale şi creşterea volumului de energie utilizat pentru răcire în spaţiul rezidenţial şi comercial şi în procesele industriale (de ex., termocentrale);
(3) creşterea cererii de energie utilizate pentru generarea altor resurse pentru procesele sensibile la climă, aşa ca pomparea apei pentru agricultura irigată şi întrebuinţări municipale;
(4) schimbarea bilanţului utilizării de energie între formele de livrare şi tipurile de combustibil, ca între electricitatea utilizată pentru condiţionarea aerului şi gazul natural utilizat pentru încălzire;
5) schimbarea consumului de energie în sectoarele economice-cheie sensibile la climă, aşa ca transportul, construcţiile, agricultura şi altele.
Ar putea avea loc, de asemenea, schimbări în aprovizionare. Fenomenele extreme, temperaturile extreme ar putea deteriora infrastructura de aprovizionare cu energie, iar dezvoltarea surselor de energie regenerabilă depinde foarte mult de potenţialul apei, vântului şi biomasei, toate urmând a se schimba odată cu schimbarea climei.
Pierderile de căldură la Chişinău şi Bălţi ajung până la 19-21%. Reducerea pierderilor de energie din reţelele energetice rămâne a fi o prioritate pentru sectorul energetic şi corespunde principiilor UE. Din cauza capacităţii limitate de generare a energiei în ţară, Moldova se bazează,în mare parte, pe importuri pentru nevoile sale energetice. Importurile constitue până la 90% din energia totală a Moldovei. Aceasta face ca Moldova să fie foarte vulnerabilă la întreruperi de livrare şi sporiri ale preţurilor în cadrul furnizărilor de energie din străinătate. Aceasta poate avea efecte semnificative asupra dezvoltării umane.
Distribuirea consumului de energie finală după sectoare în 2008 era dominată de sectorul rezidenţial (44,4 procente), sectorul transporturilor (23,5 procente), sectorul industrial (9,8 procente), sectoarele comercial şi instituţional (8,5 procente) şi sectorul agricol (3,6 procente). Distribuirea consumului de combustibil final după tip în 2008 a fost dominată de gaze naturale (41,7 procente), combustibil diesel (17,3 procente), electricitate (10,9 procente), benzină (10,5 procente), cărbune (8,3 procente), gaze naturale lichefiate (2,9 procente) şi lemne de foc (2,9 procente).
Republica Moldova are potenţialul să utilizeze o cotă mai mare de resurse regenerabile, inclusiv biomasa, energia solară, eoliană, hidraulică şi geotermală, acestea fiind gestionate prin Programul Naţional de Dezvoltare a Resurselor Regenerabile de Energie (2003-2010).