Atentie la: substantele chimice folosite tot mai mult in agricultura si industrie, la lipsa statiilro de epurare a apei, la lucrarile de modificare a cursului raurilor de munca - iata cateva semnale de alarma trase de un grup de ONG, de Ziua Mondiala a Apei, pe 22 martie.
De Ziua Mondiala a Apei, Asociatia Salvati Dunarea si Delta (SDD) si Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis atrag atentia asupra pericolelor tot mai mari care ameninta aceasta resursa pretioasa: poluarea marilor orase lipsite de statii de epurare, substantele chimice folosite tot mai mult in agricultura si industrie, lucrarile absurde de modificare a raurilor de munte cu scopul construirii de microhidrocentrale, marile interventii tehnologice care se pregatesc in vederea regularizarii albiei ultimului fluviu salbatic al Europei: Dunarea.
Sarbatorirea Zilei Mondiale a Apei, pe 22 martie, trebuie sa insemne aducerea in atentia opiniei publice a necesitatii protejarii cantitative si calitative a apelor. Un subiect important reprezinta responsabilitatile pe care le avem in intretinerea, valorificarea si protejarea surselor de apa, fie ca suntem autoritati publice, firme private sau cetateni.
In acest sens, SDD si Ecopolis amintesc ca Romania se afla la coada clasamentului tarilor UE atat la capitolul resurse de apa (doar 40 mld. m3 sunt utilizabili in mod real, cantitatea de apa pe cap de locuitor fiind de doar 1,894 m3/an/locuitor), cat si in ceea ce priveste epurarea apelor menajere, majoritatea localitatilor fiind lipsite de aceste sisteme esentiale pentru sanatatea apelor de suprafata. Posibila revigorare a agriculturii si cresterea gradului de racordare a populatiei la reteaua publica fac foarte posibila o crestere a consumului de apa. In acest context, Romania trebuie sa faca eforturi nu numai pentru a asigura servicii care sa se ridice la standardele moderne de calitate, ci si pentru a elimina ineficientele sistemelor de apa si canalizare.
Apele de adancime nu o duc nici ele prea bine. Substantele chimice (detergenti, metale grele, nitrati, fluoriti si alte ingrasaminte chimice) rezultati ca urmare a folosirii in agricultura sau industrie au otravit iremediabil mare parte din panza freatica. Aceasta situatie a devenit dramatica mai ales in zonele rurale unde nu exista acces la retele de apa potabila, iar locuitorii satelor sunt nevoiti sa foloseasca apa imbuteliata, de 250 de ori mai scumpa decat apa de la robinet si cu un impact ecologic de 300 ori mai mare.
Raurile de munte sunt amenintate de excavatoare. In ultimul an, mai multe lucrari de amenajare a microhidrocentralelor (MCH) in muntii Carpati pun sub semnul intrebarii capacitatea autoritatilor de profil (Garda Nationala de Mediu, APM-uri, custozi de arii protejate) de a reactiona in sprijinul sanatatii apei. Cu scopul producerii de energie regenerabila, lucrarile de amenajare a MCH ajung in situatia absurda de a distruge ultimile cursuri de apa care au ramas neatinse de mana omului.
Dunarii i se pregateste un sarcofag din beton. Sub influenta marilor transportatori, autoritatile romane, sprijinite de Comisia Europeana, pregatesc interventii multiple in vederea largirii albiei ultimului fluviu salbatic al Europei. Este vizat cursul inferior, care va afecta iremediabil biodiversitatea si viata din Delta Dunarii.
